Parintii

28 martie 2010

Articol publicat in: Familie, Internet, Personal


Oamenii care ne-au dat viata, oamenii care ne-au invatat ce e bine si ce e rau in viata, oamenii care s-au sacrificat doar ca noua sa ne fie bine, oamenii care ne-au protejat si s-au zbatut pentru noi, pentru viitorul nostru!

Uneori uitam sa le multumim pentru tot ceea ce au facut pentru noi si ne purtam cu ei de parca sunt doar niste straini ce incearca sa ne ofere sfaturi. Uitam sa ii pretuim asa cum ar trebuii, uitam sa le oferim toata increderea noastra si sa ne bucuram de existenta lor in viata noastra. Prinsi in valtoarea unei noi vieti, prinsi intre alte ganduri, uita sa le mai spunem “sar`mana mama!” sau “sar`mana tata”. Cand ne fac morala sau ne dojenesc pentru o fapta, ii consideram rau intentionati si uitam ca de fapt ei sunt primele persoane din viata noastra care ne doresc binele si ca de fapt, noi pentru ei, suntem lumina ochilor!

Scriu acest articol in urma unor evenimente ce au inceput sa se insire tot mai des de la inceputul anului. Starea de sanatate a parintilor mei este din ce in ce mai precara. Eu, baiatul cel mic al familiei, am fost mereu mai rebel si mai libertin, mai degajat fata de familie si am avut mereu cele mai aprige discutii cu parintii mei. Nu pentru ca as fi un om dificil, doar pentru simplu fapt ca nu am facut pe plac parintilor mereu. Niciodata nu mi-am aratat dragostea fata de ei dar stiu ca au simntit ca doresc sa le fiu aproape si ca ii iubesc. Nimic nu se compara cu bucuria tatalui mei, bucurie ce se citeste in ochii lui, atunci cand sunt acasa si mai incerc sa ii i-au “lucru din mana”, incercand sa il ajut cum pot eu mai bine. Daca pe la 20 de ani, se mai rastea la mine, acum simnte ca l-au lasat puterile si incearca sa vorbeasca cu mine si sa imi explice cum se realizeaza anumite lucruri. Niic nu se compara cu bucuria mamei mele cand ii tin companie in bucatarie si o ajut la treburile casei.

Cel mai apropiat am fost de mama, chiar daca am fost “baiatul lui tata”. De fiecare data cand aparea o cearta in familie, tata se calma in momentul cand eu intervenam, stiind punctul lui sensibil si avand un mod de abordare pe placul lui. Mama a stiut ca mereu ma voi descurca si ca nimic nu a poate oprii din drumul pe care eu il am in cap. Aici seaman cu ea, iar increderea ei in mine, a fost mereu una foarte ridicata.

Evenimentul petrecut in viata Tomatei, de care imi pare nespus de rau, fiind o persoana extraordinara de buna si minunata, ma pus pe ganduri si inspaimantat in acelasi timp. Stiu ca este cursul normal al vietii si mai stiu ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, dar nu vreau sa ma gandesc inca la aceste lucruri. Vreau ca viata mea sa se rezume inca, cel putin pentru viitorii 30 de ani , la dragostea parintilor mei fata de mine, la dragostea familiei mele fata de mine si la prezenta fizica in viata mea a familiei mele si a parintilor mei!

Share on FacebookShare on Facebook

Share and Enjoy:
  • Twitthis

Entry Filed under: Personal. Posted in  Personal Etichete: , , , , , , , , .



Leave a comment

hidden

(insereaza codul din stanga)

Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


TARA FASHION

TaraFashion.ro te imbraca on-line istet si ieftin



TaraFashion.ro te imbraca on-line istet si ieftin

Trender

trender

Social Media Summit

Particip la Social Media Summit

BestJobs

Bestjobs.ro

Toate Blogurile

toateBlogurile.ro

ZeList

GoingUp!

web analytics

Feeds

șase...presa!

Vrei sa fii la curent cu acest blog? Adauga adresa ta de e-mail. La fiecare actualizare vei primi o instiintare.


etichete

EnterClick.ro


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X