dn

Te nasti intr-o lume plina cu imprefectiuni. Incet cresti si inveti ca „nu tot ce zboara se si mananca” si asa incet, incet incepi sa iti faci liste si stiu ca fiecare dintre noi, a facut cel putin odata astfel de liste, fie pe hartie, fie doar in mintea lui…„cand voi fi mare vreau sa ma fac…”sau „cand voi fi mare vreau sa fac…” etc.

 

Prin acele liste incepem sa ne maturizam. Si uite asa a aparut in viata noastra sistematizarea ce mai tarziu va duce spre automatism. Pe masura ce crestem acele liste se schimba si in timp ne formam o alta lista ce ne duce spre o alta dimensiune. E acea lista ce iti defineste modul de viata, ce cuprinde tot ce pentru tine inseamna ceva si te atinge acolo in suflet, e lista de valori! Asa ca, inca de mici, ne formam o adevarata lume in mintea noastra formata din asteptari. Asteptarile ne definesc in mod cert si clar viata. Ele ne traseaza acel camp de lupta, prin care toti trecem, fie ca ne place sau nu, fie ca suntem simpli soldati ce lupta la baioneta sau mari maresali. Asa apar listele TO-DO si DO IT FOR, asa preluam in viata noastra tot ceea ce se incadreaza in lista de valori si uneori chiar si ceea ce nu se incadreaza doar pentru a face fata dezvoltarii personale impuse de generatia twitter, messenger sau facebook…

 

Mereu ne bizuim pe asteptarile noastre si nu de putine ori ajungem intr-un punct unde lucrurile nu sunt de fapt asa cum am vrea noi sa fie. Asa apare dezamagirea si amaraciunea momentului. Dar tot asa apar si lucrurile acelea…neasteptate! Acele lucruri ce ne fac ziua mai frumoasa sau mai de cacat! Acele lucruri ce de fapt sunt sarea si piperul din viata noastra si fara de care viata nu ar mai fi…viata!

 

Ele te fac sa zambesi in plina moracaneala de dimineata sau sa te rusinezi in plina piata, ele te fac sa zambesti si sa iti doresti sa imbratisezi orice om intalnit pe strada dar tot ele sunt acelea care iti vopsesc lumea doar in „alb si negru” si te fac sa strigi cat poti de tare…„ce de cacat!”.

 

Printre atata liste nascute din vise se nasc alte vise. Si visele au rolul lor, chiar daca uneori le uitam dis de dimineata sau le tinem minte o viata intreaga si ne concentram intreaga viata doar pentru a le transforma in realitate. Si chiar daca noi o stim, totusi, preferam sa alergam dupa o himera si un vis frumos visat intr-o noapte de aur decat sa incercam sa fim realisti si ne oprim pentru un moment in loc si sa ne analizam viata.

Cautam in toate asteptarile noastre un motiv pentru a intelege lucrurile neasteptate si chiar daca am cazut, luptam in continuare pe acest camp si tot timpul ne ridicam, iar mai tarziu exclamam…„Doamne, da ce simplu a fost!”

 

Uneori ne stabilim asteptarile in functie de succesul avut pe parcursul micului nostru razboi. Dupa un timp, ajungem exact acolo unde ne asteptam sa ajungem, dar parca ceva din noi nu e impacat,da… nu esti impacat cu tine, nu esti in extaz si iti doresti mai mult. Pleci intr-o noua incursiune si ridici stafeta asteptarilor dar parca nimic din ceea ce odata te satisfacea, acum paleste in fata celui mai banal lucru ce il faci zi de zi in viata ta.Asteptarile ti-au fost distruse de toate prejudecatile oamenilor din jurul tau, lucrurile neasteptate ti-au adus doar umbre, asteptarile ti-au facut doar forme de fapt in ceea ce simnti si lucrurile nasteptate ti-au grait doar vorbe pe care le stiai dar nu vroiai sa le recunosti… asa ca nimic nu e perfect uneori in imperfectiune!

 

 

Te lupti cu prejudecati, te lupti cu umbre, te lupti cu forme, te lupti cu vorbe… si pana la urma ajungi sa te lupti chiar cu tine. De ce? Poate ca asa e destinul nostru, dar noi nu credem in destin! Poate asa e soarta noastra, dar nu noi ne facem soarta simguri cu mana noastra?…poate doar pentru a intelege cum in acest mare razboi numit viata, putem reduce numarul de victime si cum putem elimina imperfectiunea dintr-un sistem perfect dar foarte infect! 

Nu stiu de ce dar prin vestul tarii toate proiectele bune sunt legate de circ si nebunie! Fie ca e vorba de reabilitarea unui spital sau ambulatoriu, fie ca e vorba de constructia unui bloc pentru tineri sau de realizarea unui parc!

Citeam azi ca sa dat unda verde la reabilitare drumurilor judetene! Off…fuck off! Ba ma lasi…de 20 de ani sa tot dat unde verde! Tot asa cum avem bani sa platim la firma lu’ nenea X ca sa faca diferite lucrari de 1 milion de euro dar nu avem 500 de milioane vechi sa asiguram cofinantare pentru un proiect aprobat si implementat peste 50%!

 

Sunt prea scarbit de toate astea!…si te mai miri ca exista tendinta de a injura printre dinti si de  pune in aceasi oala toti bucuresteniim catalogand direct…!

Meet  ”Pisi  unu” și ”Pisi doi”

 

Dar să revenim, povestea lor sună cam așa:

 

Pisi unu, iubește mult boul prieten la pisi numărul doi și se chinuie să il fure cum poate și pe unde poate…pisi numărul doi visează cu ochii deschiși că dragul ei cocalar este mare vedetă într-o comună de prin România și ca într-o bună zi o sa apară și e pe prima pagina de la Cancan alături de el, astfel îi satisface toate nevoile lui!

 

Pisi unu se rupe în figuri când ajunge printr-o tentaivă de club respectat, făcând poze prin toate coltușoarele posibile…mai ales in ”toilet”, pentru ca mai târziu sa le pună pe hi cinci! Pisi doi se ințolește pe Fâșia Gaza, crezând că este prin Galeriile Reginei! Nu contează că pe papuceii sport scrie mare ”MIKE”…pentru ea tot a ”NIKE” sună și arată…iar dacă mai sunt și roz sunt ”cul” și ”trandi” că așa poartă lumea bună! 

 

La categoria muzică ambele sunt doxă de nimeni altul decât Nicolae Guță! Îi sțiu toată ”discografia”, îi cunosc toate ”versurile” și în adoră rington-ul acela cu vioara spartă…

 

Urât până aici? Continuăm mâine…!

 

 

 

                        

    Nu stiu ce se intampla cu mine in ultimul timp insa cred ca am obosit. Nu mai reusesc sa fac fata unor lucruri absolut noi si in plus ma lovesc de "pereti"…

 

    Totul a inceput acum doua saptamani cand am intrat in febra implementarii unui proiect. Adrese peste adrese, devize, refacut devize, revizuit contract, etc…chiar nu ii inteleg pe baietii aia de la minister uneori. Oare nu e mai usor sa spui…mah nene, asta am nevoie…1,2,3,4…si punct? In schimb azi iti cere ceva, maine iti cere sa schimbi acel ceva pe principiul ca nu e bun si el nu trebuie sa imi dea mie explicatii! Si uite asa ma plimb zi de zi si fac si refac diferite documente. In plus sunt intre mai multe ciocane si nici nu mai stiu unde e nicovala. Constructorul ma acuza, beneficiarul ma acuza, dirigintele de santier nu il intereseaza, cei dde la achizitii spun ca nu e problema lor dar au busit licitatia din start, finantatorul nu il intereseaza…taie si spanzura cu vrea muschiul lui…si asa raman facturi de doua miliarde vechi inca neplatite si tot asa raman modificari de facut pentru inca opt miliarde.

 

    Am mai lucrat pe implementari insa nici una nu a mers asa greu!Daca in alte proiecte iti da voie sa achizitionezi materiale si sa aduci dovada(factura proforma, asigurare, contract, etc) acuma ele trebuie vazute la fata locului!Fuck off…si asa raman cu o restanta de peste un miliard…kkt!

 

   In rest totul merge pe dos. In orice domeniu! De la viata publica la personala. De la spirit la fizic! Sunt pe un mare minus cu toate!Am nevoie de o gura de oxigen… Cred ca am nevoie de un concediu! Oricat de scurt dar am nevoie…URGENT!

 

   Daca nu voi pleca in concediu probabil voi demisiona din pozitia pe care o am! Voi demisiona din pozitia de manager proiect si nu stiu ce voi face in continuare…probabil voi renunta total la administratia publica locala! M-am saturat de toti cei care habar nu au de administratie dar nici nu vor sa invete! M-am saturat de pilele lu’ unu sau altu’! M-am saturat de oameni prost pregatiti dar platiti cu bani grei! M-am saturat sa vad cum habarnisti ce nu stiu sa storneze o factura sau sa citeasca un buget, dar comenteaza ca nu e bun fara sa stie ce e de fapt acolo…iar dupa ce le explici, nici macar scuzele de rigoare nu le spun!

In plus vremea e jenanta! Dimineata cald si bine…la pranz ploua!

Hai hellou’,

 

Vineri dimineata…se preconizeaza zi neagra, vesti proaste de prin Bucuresti…cad fondurile, nu mai vin banii cand trebuiau sa vina…se suspenda contracte. Dupa masa plec la Timisoara…BMW-ul merge bestial!O adevarata placere sa conduci un bolid de talia lui!O mica sedinta la partid, cunostinta la cafea cu lume noua, prezentarea unui proiect ce pare a prinde bine!Seara…eat and eat again!(foameai’ mare!)Noaptea river deck cu teo, andreea, alina, ludmila…spre dimineata si ale, in general fetele ce imi lumineaza noaptea!

 

Sambata…7 ora cand am ajuns acasa. Nu are rost sa mai scriu pe unde si cu cine m-am intalnit la ora matinala…inca ma iubeste si e bine!ora 11 up…12 aranjatul frezei la salonul lui catalin(sub sun&fun – vis a vis de komodo), ora 15:30 ridicat una bucatica foarte frumoasa pe numele ei Teodora, ora 16 mall, cununie civila, ora 17 biserica din balcescu. ora 18…plec de la biserica si la 150 de metri mi se opreste motorul la  bolid si nu mai vrea porneasca…de rasul curcilor!O imagine foarte frumoasa cu un tip la patru ace si doua fete foarte frumos aranjate ce impingeau de un bmw sa il mute de pe banda 2 pe margine!…rusinica dar uite ca se intampla si la case mai mari!

Ora 20…nunta la elba!o nunta foarte faina! am dansat foarte mult si ne-am distrat la maxim! am ascultat toata seara bancuri cu politicieni(asta dupa ce au auzit ca sunt implicat in politica)si cu politisti de frontiera ca doar mirii sunt politisti de frontiera!:))

 

5 dimineata, plecat cu una bucata Teo la heaven…foarte fain, eu la patru ace cu alcool la bord, a fost ceva de genul dn meet maria… maria palmuieste pe dn…am luat o palma pentru ca nu am sunat ca sunt in oras si in plus…ma prins in fapte cu Roxana!Urat din partea ei, dar ce sa mai zic din partea mea!

 

Duminica ora 9 up dupa o ora si ceva de somn…a ajuns slepul la Timisoara ca sa ridice bolidul!ora 11 a plecat bolidul…bye bye! ora 12 ridicat una bucata passat cc si plecat la lugoj! ora 14- calea fagetului la pit stop! faceam cu mana la gagici sa ma duca home! ora 18 – party Jupanesti! ora 23 somn de voie!